Definita cuvantului olog
OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu olog
BALNEOLÓG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv). Vezi definitia »
BIZANTINOLÓG, -Ă, bizantinologi, -ge, s. m. și f. Specialist în bizantinologie; bizantinist. – Din bizantinologie (derivat regresiv). Vezi definitia »
EPILÓG s. n. 1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului. ◊ parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând să câștige bunăvoința publicului. 2. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere. ◊ (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc. (< fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos) Vezi definitia »
FTIZIOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în ftiziologie. (< fr. phtisiologue) Vezi definitia »
BODROG, rîu în E Ceho-Slovaciei și Ungaria, afl. dr. al Tisei la Tojak; c. 300 km. Izv. din M-ții Vihorlat. Vezi definitia »