BÂȚÁN, bâțani, s. m. (Reg.) Mic țânțar care tremură din picioare când stă pe loc (Chironomus leucopogon). – Din bâțâi. Vezi definitia »

ÎRACÁN s. m. v. sărăcan. Vezi definitia »

han (háni), s. m. – Titlu purtat de conducătorii tătări. Tc. (tăt.) han (Șeineanu, II, 203), cf. rus. chan, fr. khan, sp. kan. – Der. hănie, s. f. (demnitate de han); hănesc, adj. (propriu unui han); hănesc, adj. (propriu unui han); hantătar, s. m. (han). Vezi definitia »

AFGÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani. II. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană. (< fr. afghan) Vezi definitia »

BYRONIÁN, -Ă adj. (Lit.) Referitor la opera lui Byron, care aparține, este specific operei acestuia. [Pron. bai-ro-ni-an. / cf. it. byroniano]. Vezi definitia »