TEROPITÉC s. m. maimuță cercopitecă cu biotopul reprezentat prin munții înalți și stâncoși din Etiopia. (< tero²- + -pitec) Vezi definitia »

epiéc (curi), s. n. – As, la jocul de zaruri. Tc. epyek. Vezi definitia »

VĂRÁTEC, -Ă adj., s. n. v. văratic. Vezi definitia »

GĂLBENÁTEC, -Ă, gălbenateci, -ce, adj. V. gălbenatic. Vezi definitia »

GREC, GREÁCĂ I. adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia. II. adj. care aparține Greciei sau populației ei. ♦ arta ~ = arta dezvoltată în Grecia continentală și insulară, pe coastele Asiei Mici, pe baza artei egeene și a asimilării unor elemente din arta Orientului și a Egiptului. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Grecia. (< fr. grec, grecque, lat. graecus) Vezi definitia »