EMINÉNȚĂ s.f. 1. Titlu care se dă cardinalilor catolici. 2. (Franțuzism) Proeminență, ieșitură. [Cf. fr. éminence, it. eminenza, lat. eminentia – înălțime]. Vezi definitia »

odấrjă, odârji, s.f. (pop.) coadă la îmblăciu. Vezi definitia »

verticilióză (-li-o-) s. f., g.-d. art. verticiliózei Vezi definitia »

spencúță, spencúțe, s.f. (reg.) coș mic, folosit și ca măsură de capacitate mai mică de 15 kg. Vezi definitia »

ciúrfă s. f. – Tencuire. Cuvînt expresiv, obținut prin regresiune de la un vb. *ciurfui, care nu există, dar care fusese propus de DAR; este puțin probabilă legătura indicată aici, cu mag. csorva „nisip”. – Der. ciurfuială (var. ciurluială, ciurufleacă), s. f. (mîl, noroi). Vezi definitia »