MON(O)- elem. „unul, singur, unic”. (< fr. mon/o-, cf. gr. monos) Vezi definitia »

LADÍNO s. n. (Lingv.) 1. Limba religioasă a sefarzilor (spre deosebire de limba laică: sefardă sau iudeospaniolă), care este un calc³ al textelor biblice evreiești (al pentateuhului) și se scrie cu caractere latine sau rași. 2. Dialect sefard din Orient. (cf. sp. ladino < lat. latinus = latin) Vezi definitia »

ETN(O)- elem. „popor, comunitate etnică, rasă”. (< fr. ethn/o/-, cf. gr. ethnos) Vezi definitia »

SOPRÁNO s. n. v. sopran. Vezi definitia »

giorno adv. invar. v. giopsi. Vezi definitia »