PROPOZÍȚIE s. f. 1. cea mai simplă unitate sintactică prin care se comunică o judecată, o idee. 2. (log.) îmbinare de cuvinte care exprimă o ideee completă. 3. (mat.) teoremă ajutătoare care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental. 4. expresie care are un înțeles într-un anumit domeniu. ◊ (inform.) formă propozițională din simboluri terminale. 5. cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare. (< fr. proposition, lat. propositio) Vezi definitia »

VEZICULOGRAFÍE s.f. Explorare radiologică a unei vezicule cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. vésiculographie]. Vezi definitia »

GELIVÁȚIE s.f. Alterarea rocilor de la suprafața Pământului sub influența înghețului. [Gen. -iei. / < fr. gélivation, cf. rus. jilivațiia]. Vezi definitia »

CENTRALIZÁȚIE, centralizații, s. f. (înv.) Centralizare. – Din fr. centralisation. Vezi definitia »

LOGOCLONÍE s.f. Repetare spasmodică a unei silabe la mijlocul unui cuvânt. [< fr. logoclonie, cf. gr. logos – cuvânt, klonos – agitație]. Vezi definitia »