MÁYA s. f. (în fil. indiană) latura fenomenală a realității; aparența înșelătoare, iluzia. ♦ vălul ~ ei = aparență care ascunde ultima esență a lucrurilor sau nimicul. (< fr. maya) Vezi definitia »

VAÍSYA s. f. clasă socială hindusă, alcătuită din agricultori și comerciali. (< fr. vaisya) Vezi definitia »

CELAYA, oraș în Mexicul central (Guanajuato), la SE de León, la 1.760 m alt.; 219 mii loc. (1980, cu suburbiile). Nod de c. f. Centrul unei reg. agricole (porumb, fasole) irigate și de creșterea animalelor. Ind. textilă și a zahărului. Biserica San Francisco (1715) și catedrala Nuestra Senora del Carmen (1807). Fundat în 1571 sub numele de Purisima Concepción de Celaya. Vezi definitia »

BISCAYA (VIZCAYA sau GASCOGNE [gascóñ]), golf al Oc. Atlantic, între coasta de N a Spaniei și cea de V a Franței; 194 mii km²; ad. max.: 5.120 m. Lungime: c. 400 km. Coaste rectilinii. Furtuni violente. Maree max.: 6,7 m. Importantă zonă de pescuit. În el se varsă Garonne, Charente, Loara, Adour. Salinitate medie: 38‰. Porturi pr.: Brest, Bordeaux, La Rochelle (Franța), Bilbao, San Sebastian, Santander (Spania). Vezi definitia »

PLÁYA s. f. formă de relief care se formează la partea inferioară a pedimentului, prin acumularea și împrăștierea materialelor transportate. (< sp. playa) Vezi definitia »