BĂLĂBĂNÍT², -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni. Vezi definitia »

LĂCOMÍT, -Ă, lăcomiți, -te, adj. (Rar) Lacom, hrăpăreț. – V. lăcomi. Vezi definitia »

NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârșit. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. – Ne- + isprăvit. Vezi definitia »

HONUÍT s. n. Acțiunea de a honui și rezultatul ei; honuire. – V. honui. Vezi definitia »

WOLFRAMÍT s.n. Wolframat natural de fier și de mangan. [Pron. vol-. / < fr. wolframite, germ. Wolframit]. Vezi definitia »