JOI¹ s. f. A patra zi a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu. ♦ (Adverbial, în forma joia) În fiecare joi. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul paștelui. – Lat. [dies] Jovis. Vezi definitia »

OI interj. (Pop.) Ah, vai, of; ehei. – Onomatopee. Vezi definitia »

a vorbi ca din butoi expr. a vorbi cu glas gros / răgușit / dogit. Vezi definitia »

PICHIRÓI, pichiroi, s. m. (Reg.) Bărbătușul picherii. – Din pichere + suf. -oi. Vezi definitia »

noi¹ s. pl. (reg.) 1. (în superstiții) cenușă, cărbuni, frunze etc. (nouă elemente), care intră în compoziția unor leacuri băbești. 2. (urmat de determinarea „de apă”) rouă; zori. 3. (în expr.) a lua noi = a lua apă neîncepută pentru descântece și leacuri băbești; a fi luat noi = a nu spune nimic, a tăcea chitic; a se îmbolnăvi de reumatism. Vezi definitia »