PRAGMATÍSM s. n. Curent filozofic care proclamă drept unic criteriu al adevărului ceea ce este util și avantajos din punct de vedere practic. ♦ P. gener. Atitudine a celui care se adaptează la orice situație, care ia în considerație (numai) eficacitatea, utilitatea practică. – Din fr. pragmatisme. Vezi definitia »

CULTÍSM s. n. 1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism. 2. greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puțin banal. 3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă. (< fr. cultisme) Vezi definitia »

SUPRANATURALÍSM s.n. Formă excesivă a naturalismului. [După fr. surnaturalisme]. Vezi definitia »

TOLERANTÍSM s. n. sistem al acelora care preconizează toleranța religioasă. (< fr. tolérantisme) Vezi definitia »

HIPOFOLICULINÍSM s. n. hipofoliculinie. (< fr. hypofolliculinisme) Vezi definitia »