MOHOREÁLĂ, mohoreli, s. f. Starea omului mohorât; posomoreală, tristețe. – Mohorî + suf. -eală. Vezi definitia »

GHIORĂITÚRĂ, ghiorăituri, s. f. V. chiorăitură. Vezi definitia »

TROMPÉTĂ s. f. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alamă, îndoit de două ori și terminat cu un pavilion larg, care emite sunete clare și pătrunzătoare; trâmbiță, goarnă. (< fr. trompette) Vezi definitia »

oácă s.f. (reg.) spirit necurat care sperie copiii. Vezi definitia »

ECHILIBRÍSTICĂ s. f. 1. menținere a echilibrului corpului în poziții dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. 2. (fig.) arta de a se descurca ușor în situații dificile. (< germ. Equilibristik) Vezi definitia »