ARISTOCRAȚÍE, aristocrații, s. f. (În orânduirea sclavagistă și feudală) Clasă socială conducătoare, care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase sociale; (în orânduirea capitalistă, ca rămășiță a orânduirilor anterioare) pătură superioară a claselor exploatatoare, care se bucură de diferite privilegii și avantaje datorită obârșiei și bogăției sale; nobilime, boierime. ♦ Vârfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social exploatator. – Fr. aristocratie (< gr.). Vezi definitia »

DECLINÁȚIE s. f. unghi între direcția unui astru și planul ecuatorial. ♦ ~ magnetică = unghiul dintre direcția nordului magnetic și meridianul geografic al unui loc. (< fr. déclination, lat. declinatio) Vezi definitia »

BACILOSCOPÍE s. f. test de căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excrețiile și în produsele patologice. (< fr. bacilloscopie) Vezi definitia »

COSMOLOGÍE s. f. Ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc. – Din fr. cosmologie. Vezi definitia »

PALEONTOGRAFÍE s.f. (Geol.) Descriere a fosilelor. [Gen. -iei. / cf. germ. Paläontographie < gr. palaios – vechi, on – ființă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »