CĂNĂȚÚIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Căniță + suf. -uie. Vezi definitia »

EDENTÁȚIE s. f. pierdere ori lipsă a dinților. (după fr. édenter) Vezi definitia »

NEGHIOBÍE, neghiobii, s. f. Calitatea de a fi neghiob; faptă sau vorbă prostească, de neghiob; prostie, nerozie. ♦ (Fam.) Lucrare lipsită de orice merit, stupidă, banală. – Neghiob + suf. -ie. Vezi definitia »

INVAGINÁȚIE s.f. (Med.) Pătrundere a unei porțiuni de organ sau de țesut într-o cută proprie. [Gen. -iei, var. invaginațiune s.f. / < fr. invagination, cf. lat. in – în, vagina – teacă]. Vezi definitia »

RADIOSCOPÍE, radioscopii, s. f. Examinare vizuală a interiorului unui corp opac, în special a unor regiuni din corpul omenesc, cu ajutorul umbrei proiectate pe un ecran fluorescent de către razele X care trec prin acel corp; (concr.), imagine obținută în felul acesta. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioscopie. Vezi definitia »