DOZIMETRÍE s.f. 1. Procedeu de determinare a dozelor de radiații. 2. Disciplină care studiază tehnica și posibilitățile de măsurare a dozelor de radiații. [Cf. gr. dosis – doză, metron – măsură]. Vezi definitia »

OPOZÍȚIE s.f. I. 1. Raport care se stabilește între două lucruri sau două situații opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau judecăți, stabilit după anumite criterii. ♦ Diferență (fonetică) între două unități lingvistice. 2. Împotrivire, opunere. 3. Poziție pe care o ocupă un astru când Pământul se află între el și Soare; poziția a două corpuri cerești care se află la o distanță de 180 de grade pe bolta cerească unul față de celălalt. II. (În țările capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se află la putere; (p. ext.) politică pe care o practică acest grup. [Gen. -iei, var. opozițiune s.f. / cf. fr. opposition, rus. opozițiia, lat. oppositio]. Vezi definitia »

CUTIREÁCȚIE, cutireacții, s. f. Test care constă în provocarea unei reacții cutanate inflamatorii, utilizat pentru diagnosticarea diferitelor boli. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. cuti-réaction. Vezi definitia »

EMULÁȚIE s. f. 1. sentiment, efort, dorință de a egala sau de a întrece (pe cineva); întrecere, competiție. 2. proprietate a unui sistem de calcul numeric de a executa programe scrise în limbajul de mașină al unui alt sistem. (< fr. émulation, lat. aemulatio) Vezi definitia »

PROSODÍE s.f. v. prozodie. Vezi definitia »