POLINÍE¹, polinii, s. f. (Bot.) 1. Masă formată din grăunțe de polen aglomerate. 2. Organ floral format din unirea staminelor la fanerogame. – Din fr. pollinie. Vezi definitia »

HIPOKALIURÍE s. f. reducere a eliminării de potasiu prin urină. (< fr. hypokaliurie) Vezi definitia »

TRIBOMETRÍE s.f. (Fiz.) Măsurare a intensității frecării. [Gen. -iei. / < fr. tribométrie, cf. gr. tribein – a freca, metron – măsură]. Vezi definitia »

CISTOPIELOGRAFÍE s. f. radiografie a vezicii urinare și a pelvisului uretric. (< fr. cystopyélographie) Vezi definitia »

FLEBOGRAFÍE s. f. punerea în evidență a modificărilor patologice ale venelor; venografie. (< fr. phlébographie) Vezi definitia »