CÁSĂ s. f. 1. dulap, ladă de oțel în care se țin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc. 2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin. ◊ ghișeu unde se fac încasările și plățile într-o întreprindere, instituție etc. ◊ sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituții. ♦ a face ă = a face bilanțul încasărilor și plăților dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferență rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor și plăților; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite. ◊ ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor. (< it. cassa, germ. Kasse) Vezi definitia »

trúsă (-se), s. f. – Geantă, cutie specială în care se țin instrumente, obiecte de toaletă etc. etc.; instrumentar, scule. Fr. trousse. – Der. trusou, s. n., din fr. trousseau. Vezi definitia »

DRÁGĂ s. f. 1. navă special echipată pentru dragarea sub apă. 2. plasă de formă specială cu care se colectează exemplare din flora și fauna subacvatică. 3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă. (< fr. drague) Vezi definitia »

picneálă, picnéli, s.f. (reg.) 1. boală, infirmitate; junghi, înțepătură. 2. toceală, rosătură, ruptură, gaură (la un obiect de îmbrăcăminte, la un material textil). Vezi definitia »

GRĂDINĂREÁSĂ, grădinărese, s. f. Femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar. – Grădinar + suf. -easă. Vezi definitia »