Definita cuvantului polifonie
POLIFONÍE s.f. 1. (op. omofonie) Arta suprapunerii armonice a mai multor voci, fiecare păstrându-și, în ansamblu, individualitatea melodică. ♦ Muzică vocală contrapunctică. 2. Știință muzicală care studiază suprapunerea coordonată a mai multor linii melodice independente, care se află în relații armonice. [Gen. -iei. / < fr. polyphonie, cf. gr. polys – numeros, phone – sunet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu polifonie
SUBMÉDIE s.f. Proporție de cifre mai mică decât media. [Gen. -iei. / < sub- + medie]. Vezi definitia »
PNEUMOTOMÍE s.f. Incizie în plămân în scop terapeutic. [Gen. -iei. / < fr. pneumotomie, cf. gr. pneumon – plămân, tome – tăiere]. Vezi definitia »
TAXÍE1 s. f. tactism, tropism (2). (< fr. taxie) Vezi definitia »
GNOZÍE s. f. recunoaștere a obiectelor cu ajutorul organelor de simț. (< fr. gnosie) Vezi definitia »
ENTEROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază tractul intestinal. (< fr. entérologie) Vezi definitia »