HELIOTERAPÍE, helioterapii, s. f. Tratament care constă în expunerea corpului omenesc la acțiunea razelor solare ultraviolete, folosit în rahitism, reumatism, tuberculoză osoasă, unele boli de piele etc.; baie de soare. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliothérapie. Vezi definitia »

INFRAMICROBIOLOGÍE s. f. Disciplină a biologiei care se ocupă cu studiul inframicrobilor; virusologie. [Pr.: -bi-o-] – Infra-+microbiologie. Vezi definitia »

HRISTOLOGÍE s.f. Ramură a teologiei care studiază viața lui Hristos. – Din fr. christologie. Vezi definitia »

OSIFICÁȚIE s.f. Osificare. [Gen. -iei. / < fr. ossification]. Vezi definitia »

anoxemíe (a-no- / an-o-) s. f., art. anoxemía, g.-d. anoxemíi, art. anoxemíei Vezi definitia »