Definita cuvantului polis
PÓLIS s.n. 1. Oraș-stat în Grecia antică, cetatea întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. 2. Oraș, cetate, centru urban. [Pl. -suri. / cf. fr., it., gr. polis].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu polis
VERNÍS s. n. 1. Soluție formată din rășini (naturale sau artificiale) și dintr-un solvent, care, aplicată pe anumite obiecte, formează la uscare un strat neted și lucios, cu rol ornamental sau protector; p. ext. lac. ◊ Vernis moale = tehnică a gravurii prin care se realizează aspectul desenului în creion. 2. Fig. Ceea ce dă un aspect sau o culoare favorabilă cuiva sau la ceva. [Pr.: verni] – Din fr. vernis. Vezi definitia »
(Trimis) prin poștă. Vezi definitia »
paraclís (paraclíse), s. n. – Capelă. – Var. pl. paraclisuri. Mgr. παρεϰϰλήσιον (Tiktin). – Der. paracliser (var. para(e)clisiarh), s. n. (dascăl, țîrcovnic). Vezi definitia »
PÚBIS s. n. 1. os pereche care formează partea anterioară a bazinului, la oameni. 2. regiune păroasă care acoperă osul pubis (1). (< fr., lat. pubis) Vezi definitia »
DIS1 adv. numai în expresia dis-de-dimineață, foarte devreme. [Vechiu-rom. dâns-de-dimineață (încă la Bălcescu): v. dâns]. (Dicționar universal al limbei române, ed. 8, de Lazăr Șăineanu). Vezi definitia »