ALEATORÍSM s. n. 1. caracter aleatoriu; hazard. 2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului. 3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului. (< fr. aléatorisme) Vezi definitia »

GERMANÍSM, germanisme, s. n. Cuvânt, construcție etc. specifice limbii germane, împrumutate de o altă limbă fără să fie asimilate de aceasta. – Din fr. germanisme. Vezi definitia »

MAHOMEDANÍSM s.n. Cult religios monoteist întemeiat în sec. VII de Mahomed, considerat ca profetul divinității supreme, Alah; mahometism, islamism. [Cf. it. maomettismo, fr. mahométisme]. Vezi definitia »

ORATORÍSM s. n. (Rar) Oratorie. – Orator + suf. -ism. Vezi definitia »

FAGOPIRÍSM s.n. Boală a animalelor domestice, care se manifestă printr-o mare sensibilitate la acțiunea luminii solare după ingerarea de hrișcă. [< fr. fagopyrisme]. Vezi definitia »