OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy. Vezi definitia »

PLERÓM s. n. 1. concept al filozofiei gnostice, desemnând divinitatea din care ar proveni toate lucrurile spirituale. 2. zonă internă a meristemului, din care se formează cilindrul central al rădăcinii și tulpinii. (< fr. plérome, lat., gr. pleroma) Vezi definitia »

GALANTÓM, -OÁMĂ adj. (Fam.) Darnic, generos. [Var. galanton, -oană adj. / cf. fr. galant homme, it. galantuomo]. Vezi definitia »

BINÓM s.n. Expresie algebrică alcătuită din doi termeni. [Pl. -oame. / < fr. binôme, cf. lat. bis – de două ori, gr. nome – diviziune]. Vezi definitia »

HEMANGIÓM, hemangioame, s. n. Anomalie vasculară (congenitală) care constă dintr-o aglomerare de vase capilare nou formate și care se prezintă ca o pată roșie-violacee de dimensiuni variate, localizată pe mâini, pe față, pe buze etc. [Pr.: -gi-om] – Din fr. hémangiome. Vezi definitia »