ÓSTIUM s. n. 1. (anat.) orificiu. ◊ orificiu care face să comunice între ele cele două auricule ale inimii. 2. deschidere asemănătoare gurii, la spongieri. (< lat., fr. ostium) Vezi definitia »

VÁCUUM, vacuumuri, s. n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase. [Pr.: -cu-um] – Din lat., fr. vacuum. Vezi definitia »

CÁDMIUM s.n. v. cadmiu. Vezi definitia »

BUM¹ s.n. (Mar.) Ghiu. [< engl. boom]. Vezi definitia »

PROFÚM s. n. v. parfum. Vezi definitia »