ALLENDE [aλénde], GOSSENS, Salvador (1908-1973), om politic chilian. Președintele Republicii Chile și șef al guvernului Unității Populare (1943-1973). A murit în cursul unui puci militar de dreapta. Vezi definitia »

MUSCICAPÍDE s.f.pl. (Zool.) Ordin de păsări cu ciocul turtit, cu aripi lungi și coada tăiată drept; (la sg.) pasăre din acest ordin. [ Sg. muscicapidă, < fr. muscicapidés]. Vezi definitia »

APÍDE s.f.pl. Familie de insecte himenoptere, din care fac parte albinele și bondarii; (la sg.) insectă din această familie. [Sg. apidă. / < fr. apidés, cf. lat. apis mellifica – albină]. Vezi definitia »

vérde (-e), adj. – 1. Care are culoarea vegetației proaspete de vară. – 2. Proaspăt, tînăr, viguros. – 3. Crud. – 4. Puternic, viteaz. – 5. (Adv.) Clar, deschis, fățiș. – Mr. vearde, megl. verdi, istr. verde. Lat. vĭrdis, în loc de vĭrĭdis (Pușcariu 1874; REW 9368a), cf. it., sp., port. verde, prov., fr., cat. vert, alb. verdë (Philippide, II, 658). Cf. varză. – Der. verdeață, s. f. (culoare verde; zarzavat); verdeț (var. Olt. verdete), s. m. (peștișor de rîu, Phoxinus laevis; nuia); verdare (var. vărdare, Banat vărdaică, verdaică), s. f. (specie de ciocănitoare, Gecinus viridis); verdoi (var. verdoniu), s. m. (virdare, Fringilla chloris); verdișor, s. n. (Mold., țuică, de mentă); verdunc, adj. (verzui; varietate de struguri); verdon, s. n. (Olt., varietate de fasole verde); verziș, s. n. (ramuri cu frunze), cuvînt creat de Alecsandri; verzișor, s. m. (corp de cavalerie creat în Munt. la jumătatea sec. XVII; varietate de mere); verzui (var. verzuriu), adj. (care bate în verde); înverzi, vb. (a redeveni, a se face verde; refl., a se îngălbeni la față); înverzitor, adj. (care înverzește). – Din rom. provine sb. verdun „verzolin” „foarte verde” (Candrea, Elemente, 405). Vezi definitia »

CHITONÍDE s. n. pl. familie de animale: chitonii² și genurile înrudite. (< fr. chitonidés) Vezi definitia »