molíftă (molífte), s. f. – Slujbă, serviciu religios celebrat în afara slujbelor obișnuite. – Var. (înv.) molivtă, molitfă. Megl. moliftă. Sl. (bg.) molitva (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Miklosich, Lexicon, 379; Cihac, II, 201; Berneker, II, 66), din sl. molĭba „rugăciune”, moliti „a ruga”. – Der. molitve(l)nic (var. moliftelnic), s. n. (liturghier, ritual), din sl. molitvĭnikŭ, cf. bg., sb. molitvenik. Cf. molebnic. Vezi definitia »

RADICULÍTĂ s. f. inflamație a rădăcinilor nervoase craniene sau rahidiene. (< fr. radiculite) Vezi definitia »

HÉRSĂ, herse, s. f. Grătar metalic care închidea intrarea cetăților medievale, servind ca barieră auxiliară a porții. – Din fr. herse. Vezi definitia »

CHINÓNĂ s. f. Substanță organică constituind componentul de bază în sinteza unor materii colorante. – Din fr. quinone. Vezi definitia »

IALOMIȚEÁNCĂ, ialomițence, s. f. Femeie născută și crescută în județul Ialomița. ♦ Locuitoare din județul Ialomița. – Ialomițean + suf. -că. Vezi definitia »