BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. – Din germ. Brummen. Vezi definitia »

ORDEÓLUM s.n. Orgelet. [Pron. -de-o-, var. hordeolum s.n. / cf. lat. hordeolus – bob de orz]. Vezi definitia »

CASTORÉUM s. n. secreție odorantă a castorului, folosit în farmacie și cosmetică. (< fr. castoréum, lat. castoreum) Vezi definitia »

PARAMÉTRIUM s.n. (Anat.) Țesut conjunctiv care înconjură uterul. [< it. parametrio, fr. paramètre, cf. gr. para – lângă, metra – uter]. Vezi definitia »

IBÚM s. n. inv. dispoziție a legilor vechilor evrei potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului ei. (< fr. ibum) Vezi definitia »