Definita cuvantului practic
PRÁCTIC, -Ă adj. 1. Referitor la practică. ♦ Care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează, dă rezultate concrete; util. ♦ Comod, folositor; ingenios. 2. Cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. [Cf. fr. pratique, germ. praktisch < lat. practicus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu practic
SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique. Vezi definitia »
ELECTROCHÍMIC, -Ă adj. referitor la electrochimie. ♦ analiză ~ă = electroanaliză. (< fr. électrochimique) Vezi definitia »
PIROCLÁSTIC, -Ă adj. (despre roci) din piroclastite. (< fr. pyroclastique) Vezi definitia »
naceálnic (naceálnici), s. m. – Conducător, comandant. – Var. nacelnic. Sl. mačĕlĭnikŭ (Cihac, II, 200; Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
LÓCRIC, -Ă adj. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treptele II și V coborâte formează o cvintă micșorată între tonică și treapta V. (după fr. locrien) Vezi definitia »