DRAGÓR s.n. 1. Navă mică de luptă folosită la deminare. 2. Avion sau hidroavion special amenajat pentru dragarea minelor marine magnetice. [Pl. -oare. / cf. fr. dragueur]. Vezi definitia »

AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul care încarcă automat o marfă, un obiect. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + încărcător. Vezi definitia »

hrăbór (hrăboáră), adj. – Viteaz, curajos, brav. – Var. hrabor. Sl. chrabŭrŭ (Philippide, Principii, 38; DAR). Sec. XVII, înv. – Der. hrăbori, vb. refl. (a-și da curaj, a se însufleți); hrăborie (var. hărborie), s. f. (vitejie, bravură), înv. Vezi definitia »

BIMOTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Avion) cu două motoare. [< fr. bimoteur]. Vezi definitia »

DERIVATÓR, -OÁRE adj., s.m. (Procedeu, substanță) care produce o derivație (4) [în DN] [Cf. fr. dérivateur]. Vezi definitia »