TARÁN s. n. armă la popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. (< fr. taranche) Vezi definitia »

-MÁN¹ Element secund de compunere savantă cu semnificația „amator”, „pasionat”. [< gr. -manes, mania – furie, nebunie]. Vezi definitia »

CATALÁN, -Ă, cataláni, -e, subst., adj. ~ (etim. incertă, prob. din v. cat. catelani = metateză din lacetani < gr. laketanoí = lacetan, identificabil cu ka(s)telanoí menționați de Ptolemeu) [GDLC] Vezi definitia »

CAMBRIAN (‹ Cambria, numele latin al Țării Galilor), prima perioadă a erei Paleozoice desfășurată în urmă cu 570 mil. ani, caracterizată prin apariția arheocitelor, trilobiților și graptolitului Dictyonema flabelliforme. Geotectonic, este încadrat în faza finală a orogenezei assintice și faza sardă a orogenezei caledoniene. Vezi definitia »

condrán, condráne, s.n. (reg.) larva gândacului de mai. Vezi definitia »