SEMIDEPONÉNT adj.n. (În limba latină) Verb semideponent = verb activ ca sens, care se conjugă la timpurile și la modurile derivate din tema prezentului după normele diatezei active, în timp ce la celelalte are forme de conjugare pasivă. [< it. semideponente]. Vezi definitia »

ENERVÁNT, -Ă adj. Supărător, iritant. [Cf. fr. énervant]. Vezi definitia »

JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă, jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant. Vezi definitia »

TRANSCENDÉNT, -Ă, transcendenți, -te, adj. 1. (Fil.) care se ridică dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior și superior oricărei clase de obiecte. ♦ (În filozofia lui Kant) Care se găsește dincolo de orice experiență posibilă, care este inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care întrece limitele realității. ◊ Care se află mai presus de inteligența obișnuită, de lucruri individuale, de umanitate. 2. (Mat.) Care folosește calculul diferențial și integral. ♦ (Despre unele numere) Care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienți raționali – Din fr. transcendant, lat.transcendens, -ntis. Vezi definitia »

GEOBIÓNT s. n. organism animal sau vegetal care trăiește permanent în sol. (< fr. géobionte) Vezi definitia »