Definita cuvantului predicat
PREDICÁT s.n. 1. Parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ◊ Predicat verbal = predicat format dintr-un verb predicativ la un mod personal; predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. Termen al unui raționament care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ♦ (În logica simbolică) Element constitutiv al funcțiilor specifice calculului cu predicate. [< lat. praedicatum, cf. fr. prédicat].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu predicat
INCITÁT, -Ă, incitati, -te, adj. (Livr.) Ațâțat, întărâtat, instigat. – V. incita. Vezi definitia »
DIZOLVÁT, -Ă adj., s. m. (substanță) care se dizolvă; solvat. (< dizolva) Vezi definitia »
ARHONTÁT s. n. 1. demnitate de arhonte. 2. timpul cât funcționează un arhonte. (< fr. archontat) Vezi definitia »
SOFISTICÁT, -Ă adj. (Liv.) 1. Care are la bază un sofism; propriu sofiștilor. 2. Care arată rafinament căutat și o exagerată artificiozitate; nenatural. [Cf. it. sofisticato, fr. sophistiqué]. Vezi definitia »
delicát (delicátă), adj. – Fin, gingaș. – Mr. dilicat. Fr. délicat. – Der. delicatesă, s. f., din germ. Delikatesse, admite și un pl. colectiv delicatesuri; delicatețe, s. f.; nedelicat, adj.; nedelicatețe, s. f. Cuvîntul mr. provine din it. Vezi definitia »