TRANSMUTÁȚIE s. f. 1. transformare a unui element chimic în altul în urma dezintegrării radioactive sau a reacțiilor nucleare. ◊ schimbare, transformare. 2. transformare a unui cromozom, care nu este datorată unei mutații genice. (< fr. transmutation, lat. transmutatio) Vezi definitia »

FLUORIMETRÍE s. f. metodă fizico-chimică de analiză bazată pe măsurarea intensității fluorescenței substanțelor; fluorometrie. (< fr. fluorimétrie) Vezi definitia »

EXCORPORÁȚIE s.f. Act prin care un episcop declară că un preot nu face parte din dioceza sa. [Gen. -iei. / < fr. excorporation]. Vezi definitia »

HEMATOMETRÍE s. f. examinare a sângelui pentru determinarea numărului tipurilor și proporției diferitelor elemente figurante, și a cantității de hemoglobină. (< fr. hématométrie) Vezi definitia »

CODICOLOGÍE s. f. disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu ca purtătoare ale unui text, ci ca obiecte de sine stătătoare. ◊ istorie a colecțiilor, a modului și a condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor. (< fr. codicologie) Vezi definitia »