INTERCALÁȚIE s.f. 1. (Rar) Intercalare. 2. Rocă sterilă cuprinsă într-un zăcământ. [Gen. -iei. / cf. fr. intercalation]. Vezi definitia »

PARACUZÍE, paracuzii, s. f. (Med.) Iluzie auditivă. – Din fr. paracousie. Vezi definitia »

EPIDEMIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii și a igienei care studiază cauzele și natura epidemiilor, precum și măsurile menite a le preveni și combate. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. épidémiologie. Vezi definitia »

ACROMÍE s. f. Decolorare congenitală a pielii, ca urmare a dispariției pigmentului colorant. – Din fr. achromie. Vezi definitia »

OMOFONÍE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este omofon. 2. (op. polifonie) Stil muzical caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte. [Gen. -iei, var. homofonie s.f. / < fr. homophonie, cf. gr. homos – la fel, phone – voce]. Vezi definitia »