DIARHÍE s. f. guvernare simultană a doi suverani. (< fr. dyarchie) Vezi definitia »

VEZICÁȚIE s. f. efectul produs de un medicament vezicant. (< fr. vésication) Vezi definitia »

FITOLITOLOGÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază plantele fosile. (< fr. phytolithologie) Vezi definitia »

OPOZÍȚIE s.f. I. 1. Raport care se stabilește între două lucruri sau două situații opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau judecăți, stabilit după anumite criterii. ♦ Diferență (fonetică) între două unități lingvistice. 2. Împotrivire, opunere. 3. Poziție pe care o ocupă un astru când Pământul se află între el și Soare; poziția a două corpuri cerești care se află la o distanță de 180 de grade pe bolta cerească unul față de celălalt. II. (În țările capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se află la putere; (p. ext.) politică pe care o practică acest grup. [Gen. -iei, var. opozițiune s.f. / cf. fr. opposition, rus. opozițiia, lat. oppositio]. Vezi definitia »

AXONOMETRÍE s. f. Metodă de reprezentare a obiectelor spațiale pe un plan, astfel ca imaginea obținută să dea impresia realității. – Din fr. axonométrie. Vezi definitia »