Definita cuvantului pronume
PRONÚME2 s.n. (Gram.) Parte de vorbire care substituie un substantiv sau alt nume. [Cf. lat. pronomen, fr. pronom].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pronume
ielchéme s.f. pl. (înv.) pânzele corabiei. Vezi definitia »
SEMIÎNĂLȚÍME s. f. Înălțime mijlocie. – Semi- + înălțime. Vezi definitia »
USTURÍME, usturimi, s. f. Senzație dureroasă caracteristică, pricinuită de o înțepătură, de o arsură, de urzicare, de un miros înțepător etc.; usturătură. – Ustura + suf. -ime. Vezi definitia »
OMENÍME s. f. (Înv. și reg.) Omenire (1). – Om + suf. -ime. Vezi definitia »
nascocime, prostie, lucru ireal Vezi definitia »