BILLAUD-VARENNE [bió-varẽ], Jean Nicholas (1756-1819), jurist și om politic francez. Iacobin. Membru al Comunei din Paris, al Convenției și apoi al Comitetului Sălvării Publice. Extremist, a contribuit la ghilotinarea lui Herbert și Danton, apoi l-a trădat pe Robespierre. Deportat în Guyana Franceză, unde a și murit. Vezi definitia »

apúne (apún, apús), vb. – 1. (Despre soare și aștri) A asfinți, a scăpăta. – 2. A decădea, a fi în declin. – 3. A pieri, a muri. – Mr. apun. Lat. appōnĕre „a împreuna” (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 104; Candrea-Dens., 1462; REW 551; DAR); cf., cu alte sensuri, it. apporre, v. prov. apondre, v. sp. aponer, port. apôr. Semantismul rom. se explică printr-o fază intermediară „a (se) pune sub” sau „a coborî”, care se mai păstrează în mr. (casă apusă „casă joasă”). Sensul primitiv s-a conservat în gal. din Lubián apor „a înjuga boii”. Pentru uzul rom., rom. preferă vb. simplu, cf. it. ponente, sp. poniente, ponerse el sol, port. poente. Der. apus, s. n. (asfințit de soare; occident); apusean, adj. (occidental). Expresia soare apune a trecut în ngr. σορουπώνει „noaptea cade”, cf. alb. serpont „crepuscul” (Meyer 381). Vezi definitia »

ADIȚIÚNE s.f. v. adiție. [și DLRM] Vezi definitia »

ADJURAȚIÚNE s.f. v. adjurație. Vezi definitia »

SUCȚIÚNE s.f. (Geol.) Reducere a presiunii apei dintr-un sol nesaturat în raport cu presiunea atmosferică. [< fr. succion]. Vezi definitia »