potóp (potópuri), s. n. – Diluviu. Var. pl. potoape. Sl. potopŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 414; Conev 38), cf. sb. potop. – Der. potopenie, s. f. (diluviu, inunudație; dezastru, calamitate); potopi, vb. (a inunda, a îneca; a nimici, a distruge, a anihila), cf. sl. potapiti, potopiti; potopitor, adj. (distrugător, nimicitor). Vezi definitia »

OFTALMODIAFANOSCÓP s. n. aparat folosit pentru oftalmodiafanoscopie. (< engl. ophtalmodiaphanoscope) Vezi definitia »

TIREOTRÓP, -Ă adj. (despre substanțe, hormoni) care stimulează secreția glandei tiroide. (< fr. thyréotrope) Vezi definitia »

cerere cu dop expr. (glum.) mită, șperț. Vezi definitia »

STROP, stropi, s. m. 1. Particulă globulară dintr-un lichid; cantitate mică dintr-un lichid; spec. picătură de ploaie. ◊ Loc. adv. Strop cu (sau de) strop = picătură cu picătură; puțin câte puțin; încetul cu încetul. Până la un strop = până nu mai rămâne nimic. Nici un strop = nimic. ♦ Lacrimă. 2. Fig. Cantitate foarte mică dintr-o materie solidă; fărâmă. – Probabil din stropi (derivat regresiv). Vezi definitia »