Definita cuvantului preterițiune
PRETERIȚIÚNE s.f. Figură de retorică prin care oratorul declară că nu vrea să vorbească despre un lucru, despre care totuși vorbește; pretermisie; paralipsă. [Pron. -ți-u-. / < lat. praeteritio, cf. fr. préterition].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu preterițiune
CHIETÚDINE s.f. Liniște, tihnă, calm. [Pron. chi-e-, scris și quietudine, var. cvietudine s.f. / < fr. quiétude, cf. lat.bis. quietudo]. Vezi definitia »
IRIGAȚIÚNE s.f. v. irigație. Vezi definitia »
ANEXIÚNE s.f. Încorporare prin mijloace violente a unei provincii, a unei țări mai mici sau mai slabe făcută de către o altă țară mai mare sau mai puternică. [Pron. -xi-u-. / cf. fr. annexion, lat. annexio – unire, legătură]. Vezi definitia »
PROLAȚIÚNE s. f. 1. (lingv.) pronunțare. 2. discurs, vorbire. (< fr. prolation, lat. prolatio) Vezi definitia »
PANIFICAȚIÚNE s.f. v. panificație. Vezi definitia »