MĂRĂCÍNE, mărăcini, s. m. Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; p. restr. ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante). ◊ Expr. A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr. A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. ♦ (Mai ales la pl.) Mărăciniș. [Var.: mărăcín s. m., mărăcínă s. f.] – Lat. marrucina. Vezi definitia »

EXTRUZIÚNE, extruziuni, s. f. Extrudare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. extrusion. Vezi definitia »

(abominatiune! tavi) Marsavie Vezi definitia »

CARBURAȚIÚNE s.f. v. carburație. Vezi definitia »

COGESTIÚNE s. f. gestiune ținută în comun de mai multe persoane. (< fr. cogestion) Vezi definitia »