EXULCERÁȚIE, exulcerații, s. f. (Med.) Ulcerație superficială, ușoară. – Din fr. exulcération. Vezi definitia »

TEROTEHNOLOGÍE s. f. terotehnică. (< engl. terotechnology) Vezi definitia »

IMPLICÁȚIE s. f. 1. idee, fapt care este o consecință imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit. 2. stare a cuiva implicat într-o afacere, într-un proces. 3. (log.) enunț în care adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului și invers. 4. (mat.) relație logică între două proprietăți astfel că exactitatea celei dintâi atrage exactitatea celei de-a doua. 5. (lingv.) caracteristică modală care exprimă faptul că un anume proces este implicat în enunțul verbului. (< fr. implication, lat. implicatio) Vezi definitia »

STRATIGRAFÍE s. f. Ramură a geologiei care studiază formațiile geologice ale scoarței terestre, pentru a determina vârsta și succesiunea lor. – Din fr. stratigraphie. Vezi definitia »

isprăvánie (isprăvénie), s.f. (înv.) isprăvire, sfârșit. Vezi definitia »