CĂRÁRE, cărări, s. f.1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Lat. carraria. Vezi definitia »

ÎNTREDESCHÍDERE, întredeschideri, s. f. Acțiunea de a întredeschide și rezultatul ei; (concr.) spațiu îngust dintre două elemente întredeschise; crăpătură. – V. întredeschide. Vezi definitia »

DEBURBÁRE, deburbări, s. f. Operație de limpezire a mustului de struguri și de separare a lui de resturile solide; deburbaj. – Cf. fr. débourber. Vezi definitia »

zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri Vezi definitia »

PROERISÍRE s. f. v. proerisi. [Sinonime] Vezi definitia »