CAROTINEMÍE s.f. Prezență a carotenului în sânge. [Var. carotenemie s.f. / < fr. carotinémie]. Vezi definitia »

ELECTROCORTICOGRAFÍE s.f. Tehnică de studiere a activității electrice a cortexului cerebral cu ajutorul unor electrozi aplicați pe suprafața creierului. [Gen. -iei. / < fr. électrocorticographie]. Vezi definitia »

ABLÁȚIE, ablații, s.f. 1. Transportare (prin acțiunea vântului, a apelor sau a ghețarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -ți-u-. – Var. ablațiúne s.f.] – Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis. Vezi definitia »

DISCRÉȚIE s. f. 1. însușirea de a fi discret. ♦ a păstra ~ = a nu divulga o taină încredințată. 2. (fam.) la ~ = din belșug; la ă (cuiva) = la cheremul, la dispoziția (cuiva). (< fr. discrétion, lat. discretio) Vezi definitia »

MIONEVRALGÍE s.f. Nevralgie musculară. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myonévralgie]. Vezi definitia »