ASIBILAȚIÚNE s.f. v. asibilație. Vezi definitia »

SUSȚÍNE vb. III. 1. tr. A sprijini. ♦ A ține (pe) dedesubt. ♦ A sprijini, a ține ușor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. tr. (Fig.) A lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă față de cineva; a sprijini, a apăra. 3. tr. (Fig.) A spune, a afirma ceva cu tărie. 4. tr. A ajuta, a întreține cu bani, cu alimente etc. ♦ refl. A-și câștiga existența, a se întreține. 5. refl. A se ține în picioare. ♦ (Fig.) A rezista. [P.i. susțín, conj. -nă, var. susținea vb. II. / lat. sustinere, cf. fr. soutenir, după ține]. Vezi definitia »

RECEPȚIÚNE s.f. v. recepție. Vezi definitia »

VEXAȚIÚNE s.f. (Liv.) Vorbă, faptă care vexează. [Pron. -ți-u-, var. vexație s.f. / cf. fr. vexation, lat. vexatio]. Vezi definitia »

TRANSSUBSTANȚIÚNE s.f. (Rel.) Denumire a tainei prefacerii vinului și a pâinii din împărtășanie în trupul și sângele lui Cristos; transsubstanțiere. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. transsubstantiation]. Vezi definitia »