EXULTAȚIÚNE s.f. v. exultație. Vezi definitia »

EXTRAVERSIÚNE s. f. 1. înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța socială. ◊ orientare a libidoului în afara propriei persoane. 2. revărsare în afară a unui organ cavitar. (< fr. extraversion) Vezi definitia »

fă-ne să ne fie dor de tine! expr. (adol., iron.) pleacă!, du-te! Vezi definitia »

INCANTAȚIÚNE s.f. v. incantație. Vezi definitia »

MANSUETÚDINE s. f. (Livr.) Blândețe, bunătate; îngăduință, răbdare; milă, omenie. – Din lat. mansuetudo, -inis, it. mansuetudine. Vezi definitia »