CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii, clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor; biber (Castor canadensis). 2. S. n. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Din fr., lat. castor. Vezi definitia »

CONTÓR s. n. denumire dată unor aparate ori instrumente care măsoară, prin însumare sau înregistrare, elemente, operații sau semnale de aceeași natură. ◊ aparat care înregistrează consumul de apă, de gaze, de energie electrică etc. ♦ ~ de particule = detector de particule emise de un corp radioactiv. (după fr. compteur, germ. Kontor) Vezi definitia »

DOMNIȘÓR, domnișori, s. m. Diminutiv al lui domn; (pop.) termen de politețe pentru un bărbat tânăr (necăsătorit). ♦ Fiu (neînsurat) al stăpânului (în raport cu angajații acestuia). – Domn + suf. -ișor. Vezi definitia »

jignitor in sublimul intregului Vezi definitia »

MUTILATÓR, -OÁRE, mutilatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mutilează; mutilant. – Din fr. mutilateur. Vezi definitia »