OZÓN s.n. Formă alotropică a oxigenului, prezentată ca un gaz albăstrui cu miros puternic, care se găsește în atmosferă sau se obține prin descărcări electrice în aer. [< fr. ozone, cf. gr. ozein – a avea miros]. Vezi definitia »

PERISTÓN s. n. înlocuitor de plasmă sangvină. (< germ. Periston, n. com.) Vezi definitia »

GAZÓN s. n. iarbă care se cosește și se stropește des pentru a se menține scurtă, deasă și mereu verde; teren semănat cu astfel de iarbă. (< fr. gazon) Vezi definitia »

SILÓN s. n. fibră sintetică textilă obținută prin polimerizare. (< germ. Silon, n. com.) Vezi definitia »

BARBIȘÓN s. n. bărbuță ascuțită; cioc. (< fr. barbichon) Vezi definitia »