RĂSÚRĂ², răsuri, s. f. 1. (Bot.) Măceș. 2. (Entom.) Larvă de efemeră. – Et. nec. Vezi definitia »

CÓNCĂ s. f. 1. mare cochilie concavă. 2. (anat.) excavație profundă a pavilionului urechii sau nasului. 3. boltă în sfert de sferă pentru acoperirea absidelor. (<fr. conque) Vezi definitia »

búgă (-gi), s. m. – Taur. Tc. buga (Șeineanu, II, 61). Cuvînt rar, practic nefolosit, cf. buhai. Vezi definitia »

voltă, volte s. f. (cart.) tehnică de trișat constând în amestecarea normală a cărților, cu păstrarea deasupra ori dedesubt a unei informații, cunoscută doar de cel care dă cărțile, introdusă în joc la schimbarea cărților. Vezi definitia »

arástă (-te), s. f. – Tîrg, talcioc. Tc. araste (DAR), cf. sp. rastro. Puțin întrebuințat. Vezi definitia »