Definita cuvantului procidență
PROCIDÉNȚĂ s.f. (Med.) Coborâre sau prolabare a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. V. prolaps. [< fr. procidence, cf. lat. procidere – a cădea].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu procidență
ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință. Vezi definitia »
ZIARÍSTICĂ s.f., (v. ziaristic (2)) (sil. zi-a-), g.-d. art. ziarísticii Vezi definitia »
popicăreásă s. f., g.-d. art. popicărései; pl. popicărése Vezi definitia »
FURUNCULÓZĂ, furunculoze, s. f. Boală de piele caracterizată printr-o erupție simultana sau succesivă a mai multor furuncule, din cauza unui focar stafilococic latent. – Din fr. furonculose. Vezi definitia »
IMPOSTÚRĂ s. f. acțiune, faptă de impostor; înșelătorie. (< fr. imposture, lat. impostura) Vezi definitia »