INTUÍȚIE s. f. 1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare. 2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. ◊ pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme. ◊ inspirație, presentiment. (< fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione) Vezi definitia »

A ABATE DE LA DATORIE (PE CINEVA): A face, a determina să renunțe la o obligație, la o datorie. Vezi definitia »

DIGENÍE s. f. înmulțire care se realizează prin contribuția ambelor sexe. (< fr. digénie) Vezi definitia »

scărățúie, scărățúi, s.f. (reg.) scăriță. Vezi definitia »

CĂRȚULÍE, cărțulii, s. f. Cărticea (1). – Carte + suf. -ulie. Vezi definitia »