STRĂNUTÁ, strănút, vb. I. Intranz. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă care provoacă strănutul. – Lat. sternutare. Vezi definitia »

APORTÁ, pers. 3 aportează, vb. I. Tranz. (Franțuzism, despre câini) A aduce vânatul împușcat sau un obiect aruncat. – Fr. apporter. Vezi definitia »

DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer) Vezi definitia »

incoerenta, inconsistenta,autocontrazicere -din limba araba Vezi definitia »

a da gata expr. 1. a termina ceva. 2. a îndeplini o sarcină. 3. a ucide; a distruge. 4. (fig.) a cuceri, a impresiona foarte puternic (pe cineva). Vezi definitia »