Definita cuvantului prodigiu
PRODÍGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu prodigiu
NIÓBIU s. n. Element chimic, metal rar alb-cenușiu, dur, lucios, foarte rezistent la aer și la acțiunea agenților chimici. [Pr.: ni-o-] – Din fr. niobium, germ. Niobium. Vezi definitia »
GERMÁNIU s.n. Element foarte puțin răspândit în natură, cu proprietăți atât de metal cât și de metaloid. [Pron. -niu, var. germanium s.n. / < fr. germanium, cf. germ. Germanium]. Vezi definitia »
TÁLIU s. n. metal moale, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul, folosit la elaborarea unor aliaje. (< fr. thallium) Vezi definitia »
VINEȚÍU, -ÍE, vineții, adj. Care bate în vânăt, cu reflexe vinete. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea vânătă; vânăt. ♦ (Substantivat, f.; reg.) Albastrul cerului; p. ext. văzduh. – Vânăt + suf. -iu. Vezi definitia »
TIU interj. Exclamație care exprimă regretul, mirarea etc. – Onomatopee. Vezi definitia »